* Nota: Asociatia Fidelibus Educationem prin platforma Avocatul-Tau.ro nu ofera nici consultatii juridice si nici asistenta juridica. Noi oferim serviciul de alegere a celui mai bun avocat pentru problema Dumneavoastra fara a solicita nicio remuneratie.
Transmiterea moștenirii în prezent este reglementată de Codul Civil al României
la articolele 1100-1134 și există două tipuri de transmitere a
moștenirii, prin moștenire legală respectând cote de moștenire legală
stabilite prin lege sau mostenire testamentară (legatară) prin care
testatorul stabilește cui lasă moștenirea și ce părți din ea. Legea îl
obligă pe testator să respecte anumite rezerve succesorale deținute de
descendeții testatorului, asecendeții și șotul supraviețuitor, el putând
dispune după cum dorește de o cotitate disponibilă.
Conform Codului Civil, cel chemat la moștenire în temeiul legii
sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la
ea, într-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de opțiune
succesorală. Acest termen de opțiune succesorală este de 1 an. Dacă
succesibilul nu a acceptat în acest termen, poate fi declarat străin de
succesiune.
Termenul curge conform Codului Civil în anumite situații expres
reglementate, astfel:
- de la data nașterii celui chemat la moștenire, dacă nașterea s-a produs după deschiderea moștenirii;
- de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, dacă
înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătorești de
declarare a morții celui care lasă moștenirea, cu excepția cazului în
care succesibilul a cunoscut faptul morții sau hotărârea de declarare a
morții la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această
din urmă dată;
- de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască
legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit
după deschiderea moștenirii;
- de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască
legătura de rudenie pe care se întemeiază vocația sa la moștenire, dacă
această dată este ulterioară deschiderii moștenirii.
Conform prevederilor legale în vigoare, nimeni nu poate fi obligat să
accepte o moștenire cum nu poate fi obligat nici să renunțe la ea.
Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în
limita îndestulării creanței lor, adică până la limita în care datoria
este acoperită.
MOSTENIRILE - CODUL CIVIL ROMAN
CERTIFICATUL DE MOSTENITOR
Certificatul de moștenitor este un document care face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar,
precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți
asupra bunurilor din masa succesorală, în cota carese cuvine fiecărui
moștenitor sau legatar.
În România și alte state cu drept romano-german, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public
și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul
și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din acest patrimoniu,
precum și alte mențiuni prevăzute de lege.
Certificatul de moștenitor
mai poate fi emis si sub forma unei încheieri judecătorești de către
judecătoriile naționale, în cazurile în care succesibilii nu se înțeleg
asupra transmiterii moștenirii.
DACA AVETI NEVOIE DE UN AVOCAT SPECIALIZAT IN MOSTENIRI
AVOCATUL-TAU.ro te ajuta sa iti gasesti cel mai bun avocat pentru problema ta
Suna acum la: 0752.786.843 - Prima intalnire gratuita
TAXE SI IMPOZITE: TAXE NOTARIALE SI TAXE JUDICIARE
În România,
succesiunea se dezbate pe cale necontecioasă în fața unui Notar Public
sau pe cale contencioasă în instanta, la judecătoria din raza
teritorială a ultimului domiciliu al defuctului.
Taxele notariale constau într-un onotariu al notarului care este
stabilit conform unei grile notariale stabilite anual si se calculează
în funcție de valoare totală a masei succesorale și o taxă de intabulare
în Cartea Funciară.
Taxele judiciare constau într-o taxă de timbru în valoare de 3%
din masa succesorală, o taxă de stabilire a calității de moștenitor (50
lei în prezent) și taxă pentru intabulare în Cartea Funciară. Taxa de
timbru poate fi evitată prin apelarea la mediere si încheierea unui acord de mediere.
În cazul în care dezbaterea succesiunii are loc la mai mult de 2
ani de la data decesului, moștenitorii datorează statului un impozit de
1% din masa succesorală.
Moștenirea în vechiul drept evreiesc
Dreptul
succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din
caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte
de epoca întăririi statului.
La moștenire veneau numai fiii, iar mai
târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea
era culeasă de părinții săi, iar dacă și aceștia erau predecedați, de
frații săi.
De regulă, fiul mai mare avea o parte dublă față de ceilalți
moștenitori, cu motivația ca patrimoniul familiei să nu se destrame
complet. Cu timpul, s-a admis și dreptul de succesiune reciproc între
mamă și fii și de asemenea între soți.
La rândul lui, testamentul nu a
avut o importanță prea mare, prin el testatorul nu-și putea lăsa averea
decât tot moștenitorilor legali, însă o putea împărți în alte cote decât
cele stabilite în mod expres de lege.
Moștenirea în vechiul drept indian
În
vechiul drept indian, la început, moștenirea era bazată pe dreptul
primului născut. Legea lui Manu dispunea că fiul cel mai mare putea lua
singur întreaga avere părintească, iar ceilalți trebuiau să trăiască sub
tutela sa, așa cum au trăit și sub tutela tatălui.
Mai târziu, s-a
acordat un drept de succesiune și celorlalți fii, dar cel mai în vârstă
obținea o cotă mai mare și mai bună din punct de vedere calitativ.
Soția
nu avea nici un drept la succesiunea soțului, dar fiul adoptiv avea
aceleași drepturi succesorale ca și fiul legitim. Totodată, dobândirea
moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru
pomenirea celui mort.
Pentru o cautare mai usoara foloseste functia "Search" din meniu